In tara Jelenei Tomasevici

Jurnal de calatorie

Serbja - Country "Under construction"

Drumul spre Skopje a trecut prin Belgrad si am avut astfel ocazia sa revad Serbja dupa mai mult de 10 ani. Prima impresie a fost ca Serbja este o tzara in constructie, numarul de case la rosu fiind cam de o treime din totalul celor vazute prin geamul vagonului de tren. Mi se pare extrem de mare si-ti creaza impresia ca sarbii au dorinta de a construi case si locuinte dar inca nu au si potenta financiara de ale termina.
Contactul cu Dunarea la Belgrad a fost unul spectaculos. Ma gandeam ca asta este diferenta dintre cele 2 capitale de tzari vecine - Bucuresti si Belgrad - pe la ei trece Dunarea, iar pe la noi trece Dambovita. Oricum vazand posibilitatile de exploatare ale unui astfel de avantaj, precum si faleza Dunarii din Belgrad, incep sa inteleg de ce Ceausescu a vrut sa construiasca un canal Dunare-Bucuresti.
Nu am avut sansa de a sta foarte mult in Belgrad [ doar 3 ore ] insa orasul nu mi-a placut mai deloc. Mi s-a parut un pic necivilizat, trafic haotic [ mai haotic decat in Bucuresti, ca si cum asta ar fi posibil ] si singura placere a fost una culinara, bucurandu-ma de o Pleskavita autentica, asta dupa ce mi-am cam riscat viata traversand strada cu o gramada de bagaje, la fel cum fac toti ceilalti belgradeni. Se pare ca nu au treceri de pietoni in capitala asta. Cel putin nu in zona garii.
Drumul Belgrad - Skopje a fost mai lejer decat Bucuresti - Belgrad si asta poate si din cauza faptului ca ma apropiam de destinatie si simteam o bucurie deosebita din aceasta cauza, ina aceelasi drum a fost infernal de lung. Trenul oprea in fiecare halta si din el cobora o persoana sau urca o alta persoana. In final m-am consolat cu ideea ca e un tren personal si nici intarzierea de 2 ore nu m-a mai deprimat deloc. De altfel nici nu mai avea de ce sa ma deprime, eram departe de Brasov si de problemele de acolo si macar asta era un motiv de bucurie.
Granita cu Macedonia am trecut-o fara probleme si intr-o clipita eram in Skopje.