marți, 17 iunie 2008

O bătaie a inimii în plus, o pauză lungă de respiraţie şi un zâmbet

Uneori toate lucrurile din jurul nostru se opresc. Sau ele îşi continuă mişcarea, dar noi reuşim pentru un moment să le captăm esenţa statică. Pentru o secundă suntem doar noi şi o lume împietrită. Şi ne simţim bătăile inimii aşa cum nu am mai făcut-o niciodată, puternice, gata să ne spargă pieptul. Şi facem o pauză lungaaaaaaa de respiraţie, ca şi cum nu mai avem ce sau de ce respira. Nu fotbalul ne produce senzaţia asta, nu o ratare sau un gol marcat de ai noştrii sau de ceilalţi ... ci esenţa statică a existenţei noastre. Suntem doar noi şi o lume împietrită doar pentru un moment. Totul se opreşte ... brusc gălăgioşii de lângă noi au amuţit, din televizor nu se mai aude nimic, tribunele nu mai vuiesc ... pentru un moment iţi auzi inima lovind cu putere şi simţi că nu mai poţi sau nu mai vrei să respiri. Şi cu toate acestea un zâmbet apare pe chipul tău. În alte 1000 de situaţii o astfel de reacţie a corpului te poate trimite la spital, dar nu şi acum ... Acum controlăm totul ... Acum simţim că trăim ... ne uităm la 11 oameni îmbracaţi în culori ce ne sunt atât de familiare, atât de dragi şi zâmbim chiar daca ei parcă fac orice pentru a ne omorî de inimă ...
Unii nu înţeleg ce este fotbalul şi poate câteodată nu înţeleg nici eu ... dar ceea ce ştiu este că uneori lucrurile pe care nu le mai înţelegi îţi pun chiar şi pentru o secundă în mişcare universul static.
Hai Româniaaaaaaaa !!!

3 comentarii:

Caudica spunea...

minunat...este valabil si pentru alte situatii din viata noastra....dar minunat...ai un dar de a scrie pe hartie exact ceea ce simti ....iti asterni gandurile intr-un mod special si unic...felicitari....succes!!!

Anonim spunea...

imi place la nebunie cum ai scris acest...articol. si toate sunt scrise foarte original..si cred k arata cum esti tu...arata k iti place sa citesti...sa scrii...sa comunici. bafta in continuare! te pup. semnat: eu.

nico spunea...

acum nu mai sunt anonim. felicitari pt blog!