Are legatura cu iubirea. Si spun asta probabil pentru ca doare al naibii de tare. Atat de mult incat uneori nu ma lasa sa dorm.
Este una din acele situatii din viata in care te simti ca om inutil, incapabil de a schimba ceva desi ai vrea sa faci asta. Zilele trecute am realizat ca una dintre persoanele foarte dragi mie si una dintre putinele fata de care am sentimente, a disparut din viata mea total. Fara contacte telefonice, fara discutii pe messenger, fara intalniri programate sau nu. Unica amintire pe care o am legata de existenta acestei persoane sunt cateva poze, cativa prieteni comuni si un "munte" de senzatii ce ma incearca atunci cand ma gandesc la ea.
"Disparitia" este cu atat mai dureroasa cu cat am prevazut-o involuntar acum ceva timp. E ca si cum as fi stiut si nu am facut nimic sa previn asta. Acum ma simt fara nici un fel de mod de actiune pentru a o readuce inapoi in viata mea. E ca si cum n-ar exista ...
Nu e vinovat nimeni in mod direct de aceasta "disparitie" .... Nici ea, nici eu ....
Adevarul este ca nici unul dintre noi nu a facut nimic pentru a regasi drumul prieteniei noastre.
Acum inteleg asta .... Daca citesti acest blog, vreau sa-ti spun public ca desi ma simt un pic incapabil, inca nu ai scapat de mine.
7 comentarii:
un om este cu adevarat valoros atunci cand isi recunoaste greselile dar mai ales are curajul sa lupte pentru a se revansa .....succes...te stiu ambitios ...inca nu a scapat de tine.....asa te stim :)
Mersi, Claudia ... uneori uit cum sunt ... mai trebuie sa ma lamentez pe blog pt a-mi aduce altii aminte.
Nimic nu este pierdut atata timp cat persoana in cauza nu s-a dus sa isi bea cafeaua cu Dumnezeu...
Dureros!
Sacele...15 ani din viata mea...si niste trairi asemanatoare cu ale tale...Ce nu se "repara",se uita...garantat100%...:)
Ce nu te doboara te face mai puternic Cip!
Tine minte asta si mai tine minte ceva: Life meets nobody half way! If you want something you gotta take it!!!
greu de expus pareri in cazuri din astea. Mi-a placut chestia cu zborul, foarte bine ai exprimat senzatia traita... Uneori nu nimik de facut .. Si atunci astepti.. si astepti... Si asteptarea se transforma in intuneric neguros. Si esti ratacit. Si totusi, la un moment dat, apare cineva care transforma (din nou) negura in raze timide de soare la inceput , mai apoi in stralucire. Si crezi din nou ca zbori.
Trimiteți un comentariu