Uneori suntem partasi in viata la evenimente ce ne aduc foarte multa durere. Poate mai multa decat putem noi sa facem fatza. Si atunci ceva extraordinar se petrece, in plina durere, in plina suferinta ... atingem apogeul si in secunda 2 totul se transforma in indiferenta. Este ciudat si de ne-explicat pentru mine cum doare atat de tare incat la un moment dat devenim indiferenti la aceasta traire mai ales sufleteasca. Ma gandesc ca ar putea fi un mecanism de aparare. E ca si cum creierul ti-ar spune: " Tu nu observi ca suferi prea tare ?? ... Gata ... pana aici ... Opriti endorfinele, opriti hormonii, opriti tot ... din secunda asta nu iti mai pasa".
Da, uneori nu ne mai pasa. Orice ni s-ar intampla.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu