In tara Jelenei Tomasevici

Jurnal de calatorie

Serbja - Country "Under construction"

Drumul spre Skopje a trecut prin Belgrad si am avut astfel ocazia sa revad Serbja dupa mai mult de 10 ani. Prima impresie a fost ca Serbja este o tzara in constructie, numarul de case la rosu fiind cam de o treime din totalul celor vazute prin geamul vagonului de tren. Mi se pare extrem de mare si-ti creaza impresia ca sarbii au dorinta de a construi case si locuinte dar inca nu au si potenta financiara de ale termina.
Contactul cu Dunarea la Belgrad a fost unul spectaculos. Ma gandeam ca asta este diferenta dintre cele 2 capitale de tzari vecine - Bucuresti si Belgrad - pe la ei trece Dunarea, iar pe la noi trece Dambovita. Oricum vazand posibilitatile de exploatare ale unui astfel de avantaj, precum si faleza Dunarii din Belgrad, incep sa inteleg de ce Ceausescu a vrut sa construiasca un canal Dunare-Bucuresti.
Nu am avut sansa de a sta foarte mult in Belgrad [ doar 3 ore ] insa orasul nu mi-a placut mai deloc. Mi s-a parut un pic necivilizat, trafic haotic [ mai haotic decat in Bucuresti, ca si cum asta ar fi posibil ] si singura placere a fost una culinara, bucurandu-ma de o Pleskavita autentica, asta dupa ce mi-am cam riscat viata traversand strada cu o gramada de bagaje, la fel cum fac toti ceilalti belgradeni. Se pare ca nu au treceri de pietoni in capitala asta. Cel putin nu in zona garii.
Drumul Belgrad - Skopje a fost mai lejer decat Bucuresti - Belgrad si asta poate si din cauza faptului ca ma apropiam de destinatie si simteam o bucurie deosebita din aceasta cauza, ina aceelasi drum a fost infernal de lung. Trenul oprea in fiecare halta si din el cobora o persoana sau urca o alta persoana. In final m-am consolat cu ideea ca e un tren personal si nici intarzierea de 2 ore nu m-a mai deprimat deloc. De altfel nici nu mai avea de ce sa ma deprime, eram departe de Brasov si de problemele de acolo si macar asta era un motiv de bucurie.
Granita cu Macedonia am trecut-o fara probleme si intr-o clipita eram in Skopje.

Ultimele cuvinte ale lui Caius Fuscus

Încerc de 2-3 ani să-l omor pe Caius Fuscus. M-am gândit la 1000 de posibilităţi până acum şi am încercat deja de câteva ori. Nimic nu m-a mulţumit. Aşa că am hotărât să renunţ să mai încerc deocamdata şi asta până în momentul în care soluţia crimei îmi va veni natural.

Şi acum haideţi să vă explic cine este Caius Fuscus. Cavaler roman ecvestru, înstărit, cunoscut, apreciat lider al partidei cavalerilor din Ostia, principalul oraş port al Romei antice. Caius Fuscus este găsit mort în cabinetul său şi toate dovezile duc către o crimă. Suspecţi găsim cu nemiluita, le fel şi motive, la fel şi oportunităţi ... însă până în final nu ne dăm seama cine este vinovatul şi de ce.
În cazul în care nu v-aţi prins încă, este vorba de o piesa de teatru la care lucrez de 2-3 ani şi care încă nu mă mulţumeşte pe deplin în forma actuală. Nu reuşesc să-i dau personajului Caius Fuscus moartea pe care o merită, o moarte demnă de personajul extraordinar de complex construit. Nu reuşesc să-i dau strălucire Silviei, principalul personaj feminin, aura la care visez şi astfel piesa este încărcată de personaje negative, personaje lipsite de pozitivitate şi am alunecat prea tare către sumbru.

Am hotărât după muuuultă considerare să mă opresc acum din procesul creaţiei şi să aştept un moment de inspiraţie care să mă lase să-i ofer "Ultimele cuvinte ale lui Caius Fuscus".

O bătaie a inimii în plus, o pauză lungă de respiraţie şi un zâmbet

Uneori toate lucrurile din jurul nostru se opresc. Sau ele îşi continuă mişcarea, dar noi reuşim pentru un moment să le captăm esenţa statică. Pentru o secundă suntem doar noi şi o lume împietrită. Şi ne simţim bătăile inimii aşa cum nu am mai făcut-o niciodată, puternice, gata să ne spargă pieptul. Şi facem o pauză lungaaaaaaa de respiraţie, ca şi cum nu mai avem ce sau de ce respira. Nu fotbalul ne produce senzaţia asta, nu o ratare sau un gol marcat de ai noştrii sau de ceilalţi ... ci esenţa statică a existenţei noastre. Suntem doar noi şi o lume împietrită doar pentru un moment. Totul se opreşte ... brusc gălăgioşii de lângă noi au amuţit, din televizor nu se mai aude nimic, tribunele nu mai vuiesc ... pentru un moment iţi auzi inima lovind cu putere şi simţi că nu mai poţi sau nu mai vrei să respiri. Şi cu toate acestea un zâmbet apare pe chipul tău. În alte 1000 de situaţii o astfel de reacţie a corpului te poate trimite la spital, dar nu şi acum ... Acum controlăm totul ... Acum simţim că trăim ... ne uităm la 11 oameni îmbracaţi în culori ce ne sunt atât de familiare, atât de dragi şi zâmbim chiar daca ei parcă fac orice pentru a ne omorî de inimă ...
Unii nu înţeleg ce este fotbalul şi poate câteodată nu înţeleg nici eu ... dar ceea ce ştiu este că uneori lucrurile pe care nu le mai înţelegi îţi pun chiar şi pentru o secundă în mişcare universul static.
Hai Româniaaaaaaaa !!!

1 iunie 2008 si 10 minute din viata noastra

Zilele trecute am purtat o discutie cu un amic si acesta imi spunea cat de sictirit este de viata politica romaneasca si concluzia lui era una ferma: "Nu merg sa votez pe 1 iunie"

De altfel amicul meu este un baiat inteligent si destul de bine ancorat in realitate si am realizat ca sunt multi altii ca el de aceea m-am hotarat sa scriu urmatoarele randuri.

Stiu ca majoritatea oamenilor din Romania au o parere foarte proasta despre politica, sunt dezamagiti, sictiriti, demotivati sa se implice.

Stiu ca politicienii sunt vazuti ca niste hoti, grupuri de interese si prea putin ca administratori ai bunurilor noastre comune, asa cum ar fi normal sa fie.

Insa trebuie sa mergeti sa votati, dragi prieteni, indiferent cat de scarbiti ati fi. Si nu voi veni cu argumente de genul : "au murit unii in decembrie'89 ca sa putem vota noi", insa va voi aduce un alt argument.

Daca cititi acest blog acum inseamna ca aveti un anumit nivel intelectual si stiti ca in campaniile electorale din Romania se dau mici, gratare, tzuiculitze si alte pomeni electorale ...

Vreau sa va ganditi ca daca un om inteligent [ indiferent de gradul lui de scarba politica ] nu voteaza, votul unui individ "prost" va valora dublu.[ prost = neinformat, incult politic si usor de cumparat cu pomeni electorale ]. Vreti sa se intample asta ? Si daca da, credeti ca alesii in urma unui astfel de vot vor fi de calitate ?

Putem schimba asta doar mergand la vot. Inca o data si inca o data si inca o data.

Nu conteaza din punctul meu de vedere cu cine veti vota. Eu sunt liberal si va respect decizia si alegerea. Pe 1 iunie 2008, duminica, alocati-va 10 minute din viata si mergeti sa votati ... pentru ca votul nostru chiar conteaza chiar daca uneori nu simtim cu adevarat asta.

Eurovision 2008 - Castigatorul de drept si castigatorul sufletesc.

Urmaresc cu placere deosebita Eurovisionul de ani de zile si ca de fiecare data raman cu ceva placut dupa fiecare editie.
Anul acesta castigatorii au fost din Rusia si spun castigatorii pentru ca, desi interpretul a fost Dima Bilan, cei ce l-au ajutat enorm sa castige au fost Edvin Marton si Evgheny Plushenko.
Oricum Rusia a castigat pe merit asa cum au anticipat si expertii si casele de pariuri.

Insa castigatorii sufletesti din punctul meu de vedere au fost Serbja care au venit cu o melodie fantastica, inspirata din folclorul lor si cantata divin de Jelena Tomasevic.

Am atasat link-ul celor 2 videoclipuri pentru cei ce nu au avut ocazia sa le asculte sau sa le vada.

http://www.youtube.com/watch?v=2y1iZsRs34w&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=bU93TMliNzU&feature=related

Enjoy !!

Despre politica mesianica

Sincer sa fiu ... am rabdat multe in aceasta campanie electorala: de la discursuri cretine, la scandaluri de afisaj electoral, de la concerte cu Nicolae Guta, la amenintari stradale " te fac eu cand te prind" [ bine ca n-a zis te "fuck" eu cand te prind ... caci atunci m-as fi temut un pic ].

Dar singura chestie care ma scoate cu adevarat din sarite sunt afisele si sloganele mesianice. Unul din aceste afise mi-a atras atentia in judetul Prahova, acolo unde eu am bunicii, judet pe care il cunosc destul de bine.
Afisul cu pricina apartine PD [ imi pare rau, nu le pot spune si L, ca sunt orice oamenii din PD, dar liberali nu-s ] si prezenta sloganul "Salvati Prahova".

Ok ... am digerat putin ... si pentru ca sunt mare admirator al marketingului electoral ... am mai digerat putin.

Concluzia e simpla ... oamenii astia ori sunt disperati dupa voturi, ori au un stuff de campanie idiot in Prahova.

"Salvati Prahova" de le ce ? Prahova este judetul cu cea mai mare populatie din tzara si va rog sa ma credeti ca nu sta deloc rau din multe puncte de vedere. Pozitionare geografica, drumuri judetene, investitii inclusiv in mediul rural ... singura problema care o vad mai ales in Ploiesti este legata de calitatea aerului si a apei potabile, dar acestea sunt influentate tocmai de industria petrolului si a gazelor naturale care au facut din Prahova judetul ce este in prezent. Este un cerc vicios.

De la ce anume trebuie salvati prahovenii ?? Cine ii ataca ?? Cine le face rau ?? De ce ??
Acum serios vorbind .... sa-i "salvam" de la ce ... ??

M-am saturat pana peste cap de aceste sloganuri dramatice, de parca sfarsitul lumii e dupa colt si noi pentru a scapa avem o singura solutie ... sa votam cu PD-ul.

Uite, eu chiar am de gand sa NU votez cu PD-ul si sunt curios daca sfarsitul lumii apare brusc de dupa colt pe 2 iunie.

Daca apare ... atunci va spun de pe acum ca va iubesc pe toti si-mi va fi dor de voi.

Dar daca nu va fi sfarsitul lumii ??

Imprevizibilul Traian Basescu devine previzibil

Am votat cu Traian Băsescu. Ba nu, fraza asta este "politically incorect". Am muncit ca Traian Băsescu să iasă preşedinte. Am lipit afişe cu Traian Băsescu, am împărţit chibrite cu Traian Băsescu, am trimis mesaje de pe telefonul meu de gen "Congo", mi-am convins familia şi prietenii să voteze cu Traian Băsescu.

Am stat să analizez de ce am făcut asta ... şi am ajuns la concluzia că aş fi făcut aproape orice să nu mai aud de PSD şi Adrian Năstase.

Ca să pun capăt unei posibile speculaţii: Nu regret nimic. A fost decizia anului 2004.

Acum însa privesc retroactiv activitatea dl. Preşedinte Traian Băsescu şi cred că nu este figura politică de care Romania avea nevoie în anul integrarii în UE.

Nu o să insist pe celebrele "ţigancă împuţită", "găozar", "faţă de papion", "păsărică", "oligarhi şi moguli", "cei 322" .... le ştiţi cu toţii.

Am surprins însa o nouă faţă a lui Traian Băsescu: cea de imprevizibil ce devine previzibil tocmai pentru că este constant imprevizibil.

Presa şi publicul larg nu a mai trecut cu vederea gafele micuţei şi la propriu şi la gândire Elena Băsescu. Fiica preşedintelui a fost tratată aşa cum a vrut, ca un om politic, şi când a vazut că nu-i place ... hop .... sare tăticul s-o apere ....

Şi cum face Traian Băsescu asta ?? Foarte simplu ... Aplică metoda patentată - "Să dăm vina pe presă şi pe campania de denigrare la adresa preşedintelui şi a familiei sale" .... Interesant ....

Dacă făcea asta acum 3 ani ... eram cu toţii surprinşi în offside şi am fi spus ... "Da, domnule, Băsescu are dreptate !! Ce au aştia cu fiică-sa ? Să le fie ruşine !! Să-i lase fata în pace !!"

Astăzi însa ... şocul nici măcar nu mai există ... Am asistat la atâtea ieşiri nepotrivite cu funcţia prezidenţială ale lui Traian Băsescu încât el a devenit previzibil tocmai prin aceste ieşiri imprevizibile.

Stilul manipulant al preşedintelui începe să nu mai prindă la oameni. Este ca şi cum ai vedea aceelaşi numar de magie de mai multe ori. Prima oara te minunezi de cum face ce face, a doua oară incepi să verifici, a treia oară nu mai eşti păcălit de spectacolul care ascunde actul "magic" în sine ... până când ajungi să vezi esenţa ... că nu e nimic altceva decât o păcăleală ieftină ascunsă sub un spectacol menit să-ţi distragă atenţia de la esenţial.

Asa este şi stilul lui Traian Băsescu. Un act ieftin, o păcăleală, ascunsă de un stil manipulant şi autovictimizant. Şi mă văd nevoit să mă repet, am muncit enorm ca omul ăsta să ajungă preşedinte. Cu toate astea, eu m-am cam lamurit cine este Traian Băsescu şi cât poate ca preşedinte.

Voi ce părere aveţi ??