Despre cum este sa nu privesti cu ochiul mintzii

Ne intoarcem in timp ... Octombrie - Noiembrie 2008, parlamentul voteaza marirea salariilor profesorilor cu 50% [ apropo, am o matusa educatoare la tzara, lucreaza 6 ore pe zi ... 4 preda, 2 mai sta pe la secretariat ... castiga inainte de marire 1600 lei ]. Guvernul condus de Tariceanu spune ... "nu sunt bani, amanam aplicarea legii ... propunem mariri in trepte incepand cu 13% ..." si asa mai departe.
In plina campanie electorala PDL si PSD ataca la baioneta" Liberalii se opun dreptului profesorilor de a avea o viata decenta ... rusine". Guvernul raspunde: "Nu sunt bani". PDL ataca prin vocea lui Traian Basescu ... "Ba sunt" ...
Vin alegerile ... "intelectualii" [ profesori, educatori, etc ] voteaza masiv cu PDL si PSD, desi sunt practicantii unor meserii liberale si bazin electoral consecvent de dreapta.

"Tzeapa FSN" a mers perfect.

In Romania, foamea de bani este mai mare decat deminitatea. Si dorinta de a avea cateva sute de lei in plus, a demontat logica. PSD si PDL si-au jucat perfect cartea electorala.

Tariceanu a fost injurat si crucificat pe altarul "El este cel ce nu vrea sa traiti voi mai bine", desi nu facea nimic altceva decat sa transmita o stare de fapt: "Nu sunt bani pentru marirea salariilor profesorilor".
PNL a pierdut voturile celor ce sunt considerati intelectuali in Romania, un bazin electoral constant al dreptei. Dati-mi voie sa spun ca profesorii, educatorii si cei angrenati in invatzamant au dovedit ca nu sunt intelectualii ce se pretind a fi. Pentru ca s-au lasat pacaliti usor, pentru ca au ales sa inchida ochii si au refuzat sa vada un adevar simplu.

De ce abordez acest subiect acum ?
Pentru ca zilele trecute am remarcat cateva informatii care puse cap la cap demasca demagogia mai ales a PDL, dar si o stare de lucru ce va falimenta Romania.
Guvernul nou instalat descopera ca nu-s bani. Stupoare ... asa-i ? Sacul este gol ... Se da o ordonanta de urgenta prin care banii necheltuiti de Consiliile Judetene din fiecare judet sa fie luati de Guvern. Veti spune ca este foarte bine ....
Total gresit ... In conditiile in care luptam pentru descentralizarea institutiilor, pentru o mai mare putere locala, decat una centrala ... banii sunt luati din judete si dusi la Bucuresti.
Credeti ca acolo ei vor fi cheltuiti mai bine in folosul nostru? Si cum se numeste cand iei din 10 parti si duci in aceelasi loc: Centralizare. Iata cum PDL da dovada de ipocrizie politica, de minciuna, afirmand ca vor descentralizare si actionand contrar.

Continuam ... deci banii ramasi la Consiliile Judetene din Romania sunt luati "cu japca ordonantei de urgenta" si dusi la centru. Dar aici deja intervine drama administrativa pentru ca banii ramasi intrau in fondul de rezerva de unde se asigura finantarea la inceput de an pana se voteaza urmatorul buget, cel de pe 2009. Sau mai simplu spus, toate institutiile care intra in subordinea Consiliilor Judetene nu mai au nici un ban ... si aici intra si scoli speciale, directii precum protectia copilului si asa mai departe. Ori prin centralizarea facuta de PSD si PDL, s-a sterpelit tocmai acesti bani ... necesari pentru 1 luna de activitate la nivel local.

Imi permit previziuni de viitor pe termen scurt. O sa iasa dl presedinte Traian Basescu, cel ce conduce si presedintia, si guvernul, si serviciile secrete, si acum mai vrea si modificarea Constitutiei pentru a avea dumnealui puteri mai mari .... deci, o sa iasa dl Presedinte sa-si apere coalitia FSN [ PDL + PSD ] si sa dea vina pe:

1. PNL si Tariceanu pentru ca nu au fost in stare sa faca rost de bani cand nu mai erau, ca sa castige PDL voturi

2. Criza econimica, ce nu vrea sa asculte de nimeni si vine si in Romania desi ne-am marit paza la frontiera.

3. Pe ziaristi ... ca-s mereu contra si se mai si iau de frumoasa si desteapta lui fiica , Elena

4. Pe romani, ca nu vor sa inghita acum, ca sa traiasca maine mai bine.

Voi ce ziceti ?

The BrokenHeartsClub

The BrokenHeartsClub este acel moment al vietii noastre cand ne simtim inima franta. Este momentul cel mai trist, mai dureros si imposibil de suportat al existentei noastre. Este secunda cand realizezi cat de sus puteai ajunge, dar cat de mult ai putut sa cazi. Este sentimentul ca in loc de o planare usoara si feerica, te-ai ales cu o prabusire brusca si tragica.

The BrokenHeartsClub este amintirea unei iubiri sau poate doar senzatia ca aceasta exista. Este un dans trist, fara partener sau fara muzica.

The BrokenHeartsClub este tot ceea ce iubim mai mult la noi, dar nu dorim sa simtim niciodata. este sensibilitatea maxima a sufletului nostru. Este momentul in care nici macar un urlet nu ne poate descatusa de ceea ce ne apasa, atunci cand credeam ca o sa ne elibereze.

The BrokenHeartsClub este locul plin de iubire, desi tocmai lipsa iubirii ne-a aruncat in el.

The BrokenHeartsClub este locul unde toti cei ce au simtit ceea ce simt si eu acum sunt bineveniti. Aici, dragi prieteni, nu veti fi niciodata singuri. Aici ii veti gasi pe cei ce va inteleg tristetea, durerea, dezamagirea, frustrarea, indignarea sau chiar furia.

The BrokenHeartsClub va apartine. The BrokenHeartsClub sunteti voi. The BrokenHeartsClub va este dedicat voua. Din pacate.

Moartea unei sperante si visul ascuns ca nu traiesti cifra 7

Nu stiu cati dintre voi ati citit romanul lui Rebreanu, "Adam si Eva". Eu am facut asta de multe ori, de prea multe ori as putea spune.
De fiecare data descopar altceva in aceasta carte.
"Adam si Eva" mi-a oferit si inca imi mai ofera raspunsuri la multe intrebari de genul:
De ce exista persoane pe lume a caror privire imi ofera timp de o secunda o calatorie intergalactica si multe senzatii ?
De ce visez tot mai des Taj Mahalul, de ce am tapet cu ruinele din Ostia sau de ce simt ca stiu un milion de lucruri despre Sydney, desi nu am citit mare lucru despre acel oras ?!
Si de ce vreau sa am un copil care sa poarte numele Silvia.
Daca ati citit romanul lui Rebreanu atunci veti intelege despre ce vorbesc, altfel exista riscul sa par ridicol si chiar nebun.
Ceea ce in schimb nu-ti explica si nu-ti ofera cartea este un raspuns la intrebarea : Ce cifra traiesc ??
Oridecate ori am o deziluzie in viata, profesionala sau personala, imi soptesc usor o cifra ... o aleg la intamplare ... de obicei e 4 ... asa simt eu ca sunt la a patra incercare ... si ar mai fi trei.
Dar uneori, cum este si ziua de astazi, simt ca cifra este mai mare, ca este 7 si ma simt ca atare. Greu, singur, neinteles si mai ales neimplinit.
Dar imi mai ofera ceva acest 7: Imi ofera obligatia de a-mi aduce aminte de primele 6 vieti ... 3 le stiu ... mai am de cautat 3. Si totusi uneori zambesc.
Pentru ca in final nu-mi ramane decat visul ascuns ca nu traiesc cifra 7.

Despre cum este sa pierzi din viata ta pe cineva drag

Are legatura cu iubirea. Si spun asta probabil pentru ca doare al naibii de tare. Atat de mult incat uneori nu ma lasa sa dorm.

Este una din acele situatii din viata in care te simti ca om inutil, incapabil de a schimba ceva desi ai vrea sa faci asta. Zilele trecute am realizat ca una dintre persoanele foarte dragi mie si una dintre putinele fata de care am sentimente, a disparut din viata mea total. Fara contacte telefonice, fara discutii pe messenger, fara intalniri programate sau nu. Unica amintire pe care o am legata de existenta acestei persoane sunt cateva poze, cativa prieteni comuni si un "munte" de senzatii ce ma incearca atunci cand ma gandesc la ea.

"Disparitia" este cu atat mai dureroasa cu cat am prevazut-o involuntar acum ceva timp. E ca si cum as fi stiut si nu am facut nimic sa previn asta. Acum ma simt fara nici un fel de mod de actiune pentru a o readuce inapoi in viata mea. E ca si cum n-ar exista ...

Nu e vinovat nimeni in mod direct de aceasta "disparitie" .... Nici ea, nici eu ....

Adevarul este ca nici unul dintre noi nu a facut nimic pentru a regasi drumul prieteniei noastre.

Acum inteleg asta .... Daca citesti acest blog, vreau sa-ti spun public ca desi ma simt un pic incapabil, inca nu ai scapat de mine.

Skopje sau orasul orei 23:00

Am ajuns in Macedonia cu "doar" 3 ore intarziere si in loc sa prind seara internationala la BEST, am prins doar o plimbare prin parc si o bauta in aer liber. Am fost surprins sa aflu ca in Macedonia bautul in locurile publice este permis si am fost si mai surprins sa descopar ca peste 75% din persoanele ce consumau alcool noaptea prin parcuri erau minori. Nu fa faceti griji, era si politia prin zona ... ii pazea sa nu pateasca ceva saracutzii. Skopje este un oras ce nu arata grozav insa are un aer interesant, cateva zone pietonale frumoase, o cetate frumoasa in mijlocul orasului si un munte cu o cruce imensa in varf, ceva de genul Tampa ce ar avea crucea de pe Caraiman in varf. Ce mi-a placut este faptul ca orasul pare aerisit, nu te sufoca nici macar pe strazile inguste, are o infrastructura buna, drumuri asfaltate si o atmosfera amabila.
Ce nu mi-a placut este ca pe alocuri este foarte murdar, mai ales parcurile unde dimineatza este ca dupa razboi, transportul in comun care este cu 20 de ani in urma noastra, insa este oricum un lucru ce nu te deranjeaza atat de tare din moment ce taxiurile sunt de 3 ori mai ieftine ca la noi si evident ca le preferi ca transport.
Si daca am tot vorbit de preturi, sa mentionez si ca macedonenii sunt fericitii posesori la pret redus al unui mix gastronomic ce te capteaza indiferent de gust. Putin balcanism, putin orientalism, putin modernism si gata kebabul, pleskavita, burek-ul, hamburgerul [ nu e ca la noi ] si multe alte bunataturi. Toate bune, toate ieftine.
Alta supriza culturala ... la ora 23:00 toate terasele si restaurantele din oras se inchid si oamenii se muta intr-o miscare ordonata cate parcuri sau catre cele 2-3 discoteci ... dintre care una in aer liber era cu adevarat grozava.
Voi reveni cu detalii despre Skopje ... acum ne mutam spre sud, spre granita cu Albania

In tara Jelenei Tomasevici

Jurnal de calatorie

Serbja - Country "Under construction"

Drumul spre Skopje a trecut prin Belgrad si am avut astfel ocazia sa revad Serbja dupa mai mult de 10 ani. Prima impresie a fost ca Serbja este o tzara in constructie, numarul de case la rosu fiind cam de o treime din totalul celor vazute prin geamul vagonului de tren. Mi se pare extrem de mare si-ti creaza impresia ca sarbii au dorinta de a construi case si locuinte dar inca nu au si potenta financiara de ale termina.
Contactul cu Dunarea la Belgrad a fost unul spectaculos. Ma gandeam ca asta este diferenta dintre cele 2 capitale de tzari vecine - Bucuresti si Belgrad - pe la ei trece Dunarea, iar pe la noi trece Dambovita. Oricum vazand posibilitatile de exploatare ale unui astfel de avantaj, precum si faleza Dunarii din Belgrad, incep sa inteleg de ce Ceausescu a vrut sa construiasca un canal Dunare-Bucuresti.
Nu am avut sansa de a sta foarte mult in Belgrad [ doar 3 ore ] insa orasul nu mi-a placut mai deloc. Mi s-a parut un pic necivilizat, trafic haotic [ mai haotic decat in Bucuresti, ca si cum asta ar fi posibil ] si singura placere a fost una culinara, bucurandu-ma de o Pleskavita autentica, asta dupa ce mi-am cam riscat viata traversand strada cu o gramada de bagaje, la fel cum fac toti ceilalti belgradeni. Se pare ca nu au treceri de pietoni in capitala asta. Cel putin nu in zona garii.
Drumul Belgrad - Skopje a fost mai lejer decat Bucuresti - Belgrad si asta poate si din cauza faptului ca ma apropiam de destinatie si simteam o bucurie deosebita din aceasta cauza, ina aceelasi drum a fost infernal de lung. Trenul oprea in fiecare halta si din el cobora o persoana sau urca o alta persoana. In final m-am consolat cu ideea ca e un tren personal si nici intarzierea de 2 ore nu m-a mai deprimat deloc. De altfel nici nu mai avea de ce sa ma deprime, eram departe de Brasov si de problemele de acolo si macar asta era un motiv de bucurie.
Granita cu Macedonia am trecut-o fara probleme si intr-o clipita eram in Skopje.

Ultimele cuvinte ale lui Caius Fuscus

Încerc de 2-3 ani să-l omor pe Caius Fuscus. M-am gândit la 1000 de posibilităţi până acum şi am încercat deja de câteva ori. Nimic nu m-a mulţumit. Aşa că am hotărât să renunţ să mai încerc deocamdata şi asta până în momentul în care soluţia crimei îmi va veni natural.

Şi acum haideţi să vă explic cine este Caius Fuscus. Cavaler roman ecvestru, înstărit, cunoscut, apreciat lider al partidei cavalerilor din Ostia, principalul oraş port al Romei antice. Caius Fuscus este găsit mort în cabinetul său şi toate dovezile duc către o crimă. Suspecţi găsim cu nemiluita, le fel şi motive, la fel şi oportunităţi ... însă până în final nu ne dăm seama cine este vinovatul şi de ce.
În cazul în care nu v-aţi prins încă, este vorba de o piesa de teatru la care lucrez de 2-3 ani şi care încă nu mă mulţumeşte pe deplin în forma actuală. Nu reuşesc să-i dau personajului Caius Fuscus moartea pe care o merită, o moarte demnă de personajul extraordinar de complex construit. Nu reuşesc să-i dau strălucire Silviei, principalul personaj feminin, aura la care visez şi astfel piesa este încărcată de personaje negative, personaje lipsite de pozitivitate şi am alunecat prea tare către sumbru.

Am hotărât după muuuultă considerare să mă opresc acum din procesul creaţiei şi să aştept un moment de inspiraţie care să mă lase să-i ofer "Ultimele cuvinte ale lui Caius Fuscus".